Poate o data mi s-ar fi parut o rusine sa alaptez atat de mult timp, sau poate m-as fi simtit vinovata daca as fi ascultat femeile batrane care imi spuneau “vai, mama, nu mai e bun laptele tau acum pentru copil”. Asa era odinioara, insa astazi cand exista organizatii care militeaza in favoarea alaptatului la san, ca solutia cea mai buna de hrana pentru copil dar si ca mijloc de apropiere intre mama si bebe, simt ca am facut ce trebuia pentru copilul meu. As fi vrut sa pot repeta acest lucru si pentru fetita mea, astazi in varsta de patru luni, insa ceva a determinat intarcarea ei foarte de timpuriu. Desi am avut lapte si eram convinsa ca o voi putea alapta si pe ea mult timp, cea mica a devenit foarte mofturoasa si incepand cu varsta de doua luni s-a intarcat singura, treptat, iar astazi este si ea unul dintre copiii alimentati cu formula de lapte. Poate este inutil sa ma gandesc acum la avantaje si dezavantaje ale celor doua modalitati de hrana, dar cert este ca ele exista. Daca in cazul alaptarii la san copilul ia in greutate constant, creste mult mai armonios, este mai sanatos are o imunitate mai mare, si in general este ferit de probleme digestive, dependenta copilului de mama este evidenta si de multe ori poate fi o problema pe termen lung.
Dieta mamei si micile capricii ale acesteia raman o problema care trebuie tinuta sub observatie, pentru ca orice ingereaza mama are efecte asupra laptelui. Laptele praf, pe de alta parte, permite o mai mare mobilitate a mamei, care de cele mai multe ori isi poate continua destul de repede ritmul vietii de dinainte de sarcina, si imprima o oarecare independenta copilului care invata mult mai repede sa se descurce singur. Copilul se dezolta foarte bine, gratie evolutiei continue in acest segment de piata si a formulelor din ce in ce mai complexe de lapte praf.