Pe masura ce a evoluat, fusta s-a transformat intr-una lunga, mare, care acoperea talia si soldurile si le evidentia mai bine. Cu timpul, a venit si randul crinolinei, fustelor una peste alta, numai bune pentru femeile care voiau sa aiba solduri mai mari. Cand au inceput razboaiele secolului XX, femeile au cam renuntat la fuste si au trecut la haine comode, simplu de purtat, pentru ca deja femeia nu mai era la cratita, ea muncea cot la cot cu barbatii pentru a castiga un ban.
Modele de fuste dama mult mai simple si mai usor de purtat au aparut dupa ce Paul Poiret a venit cu ideea unor materiale si designuri simplificate pentru a oferi maxim de confort corpului feminin cu minim de material consumat. Tot lui ii datoreaza doamnele si domnisoarele fusta de tip hobble, stramta, dar lunga, asemanatoare kimonourilor japoneze. Pentru ca era incomoda, fusta hobble a devenit fusta trotteur, dreapta si lunga pana la picioare. Curentul hippie a readus la viata fusta lunga, inflorata, undeva prin anii 1960.
Fustele au devenit si mai scurte, aproape de zona intima, aparand si fusta creion, o fusta hobble foarte scurta. Alte modele de fuste dama erau cele mini si plisate. Fustele mini au facut insa istorie fiind tipuri de fuste dama foarte apreciate, lansate pe piata in 1965 de catre Mary Quant. De o sexualitate aparte si foarte buna pentru tinere, fusta mini a tinut topul hainelor preferate de fete multe decenii. In prezent, toate aceste modele sunt intalnite pe podiumurile de prezentare de moda si coexista in deplina armonie.