Burghezia secolului XXI

Vanitatea este divers si intens stimulata in societatile civilizate. Este foarte placut, si adeseori profitabil, sa obtii cat mai ieftin prestigiul competentei. Astfel se nasc diletantii cu pretentie de autoritate. Posibilitatea existentei acestora este fundata economic in formele diverse ale parazitismului social. Rentierii, dar mai ales sinecuristii de sub diverse etichete sunt detinatorii frecventi ai acelui diletantism fara modestie.

Acest tip social alcatuieste trupa anosta a asa-numitilor cunoscatori si protectori de arta, sau propagandisti pentru arta si cultura, precum si acelor care, fara treaba si cu semiinvatatura, ard in entuziasm pentru stiinta. Sunt oameni care, din lipsa unui talent bine afirmat si liberi de constrangerea unei ocupatii exigente, frunzaresc istorie, arheologie, economie politica ori chiar matematica sau medicina, incurca circulatia in expozitiile de arta, si ocupa fara justificare interioara salile de concert. Unii, facand astfel, raman destul de inofensivi; multi ajung agresivi, fiindca dogmatizeaza fara bataie de cap. Se poate intelege de ce in lumea modern burgheza acest tip social trebuia sa infloreasca indiscret. Competenta speciala si desavarsirea ei, adica virtuozitatea, sunt fenomene adanc esentiale spiritului burghez si structurii sociale nascute din el, de la cele dintai inceputuri in viata breslelor. Cand Ludovic XIV a zis lui Boileau, care sustinea ca Molière este cel mai mare poet al vremii: nu credeam, dar aici te pricepi d-ta mai bine - regele biurocrat a vorbit in adevarat spirit burghez. burghezul a adus in lume prestigiul muncii, si cu munca s-a introdus neaparat postulatul maiestriei, al crearii cu maximum de incordare a facultatilor naturale, disciplinate prin o invatatura traditional specializata. Aceste sunt cele din urma valori decizive consacrate de societatea civilizata. in ideea de munca si de competenta riguroasa, socialistii sunt copiii autentici ai burgheziei; ei nu fac si nu pot face decat sa corecteze inconsecventele acesteia. si daca munca specializata si complimentul ei logic, virtuozitatea, ajung sa fie resortul si valoarea primara in societatea burgheza cu cat ea se dezvolta in sensul naturii sale intime, cu atat mai subreda devine situatia diletantismului, indeosebi a celui mascat si cu pretentie de competenta. Ca sa intarim acestea cu un exemplu specific burghez, sa ne amintim ca, pe masura ce se strica tehnica economica prin zdruncinarile anacronice provocate de razboi, tot mai numerosi se faceau oamenii de afaceri diletanti, tot mai dezastruos misunau negustorii improvizati, cu procedarile lor primitive, spre spaima si indignarea negustorilor adevarati. Fara indoiala, acest diletantism practic era de alta si mult mai grea insemnatate decat acel din domeniul ocupatiilor de lux. Acest din urma intretine insa un spirit fals si ofenseaza bunul-gust. Acesta nu-i indiferent pentru economia generala a culturii. in structura complexa a civilizatiei actuale, aprecierile asupra oricarui produs de cultura sunt nevalabile si inelegante daca se reduc la simple atitudini de vag sentiment, formulate in fraze, cum se zice, literare. Asemenea aprecieri au rost numai cand ele patrund in tehnica proprie a produselor de cultura. Ce simti, te priveste pe d-ta; ca sa aiba valoare pentru altul trebuie sa-ti deslusesti simtirea punand-o in relatie amanuntita cu structura obiectului despre care pretinzi sa comunici cu altul, eventual sa faci autoritate in fata lui. Este o infirmitate din ce in ce mai urata sa nu cauti din toate puterile a realiza o virtuozitate oarecare.

Lucrul e regretabil pentru diletantii blanzi si modesti, care vor sa-si motaie viata in papuci, schimband din ceas in ceas o carte cu alta, fara nici o legatura intre dansele, sau plimbandu-si prin muzee creierul si nervii neputinciosi cu cari s-au nascut. Acestia fac mila fiindca sunt un balast inofensiv, si societatea pare ca e gata sa fie absolut nemiloasa cu balastele de orice fel. Dar eliminarea prin distrugerea economica a diletantului care-si intoleste frivolitatea incurabila cu marafeturile unei competinte expeditive si nescrupuloase este un fenomen salutar; si-i frumos ca fatada culturii sa fie desavarsit spalata de acest mucegai care se indaratniceste sa para decorativ.