Nu stiu daca este un titlu de tabloid, dar asta am intentionat. Pentru ca numai tabloidele pot scrie despre acest personaj, de care, personal, ma simt intoxicata. In ultimele prea multe saptamani, televiziunile si presa scrisa au luat-o razna. Parca au intrat in pana de subiecte, iar Bianca, fosta Dragusanu, actuala Slav, a ramas singura persoana publica, cu aere de diva, in showbiz-ul autohton, care oricum ar trebui refacut din temelii. Inainte de nunta, toti vorbeau despre nunta anului, a secolului, a mileniului chiar, cum s-au aruncat unele tabloide. Toti neavenitii, si somerii de lux din showbiz, si jurnalistii exceptionali care isi spun “gazetari”, ca se poarta vintage dom’le, desi ei nu stiu sa scrie mi-au decat ca pisica, toti acesti datatori cu parerea erau distribuiti in mod egali intre platourile televiziunilor, la emisiunile de maxima audienta, de seara si de noapte, ca sa disece nunta ce avea sa vina, si mirii si a lor dragoste, dar mai ales mireasa si ai ei fosti printi si printisori. Apoi, nunta s-a consumat. A durat putin si nu cred ca durut prea tare, ba chiar cred ca invitatii chiar nu au mintit cand au spus ca s-au simtit bine. Acum, fie vorba intre noi, de ce sa nu te simti bine cand esti intr-o locatie frumoasa, cu muzica buna si mancare aleasa. Poate doar cand stii ca toate astea te costa vreo cateva sute de euro sa iti mai dispara entuziasmul, dar in rest, nu vad unde e tragedia. Revenind, nunta s-a consumat, mireasa n-a fugit in ultimul moment, banii au fost si ei la locul lor, deci gata, cum ar zice americanu’: The End. Dar nu, ntz, ntz, nu merge asa, ca romanu’ vrea sa stie: care cu care a dansat, cine si cat a baut, ce tinute fitoase au avut invitati si mai ales cum a fost rochia miresei, ce a facut ea trei ore in care a lipsit, dar s-a intalnit sau nu s-a intalnit cu Printul, dar cine a zgariat-o dom’le pe mana, dar ii lipsea iubirea din ochi, dar a dansa doar doua dansuri cu sotul ei, deci clar nu se iubesc, dar uite ca a dat jde mii de euro pe rochie si e varza si cate si mai cate. O saptamana intreaga dupa nunta numai despre asta s-a vorbit, s-au aratat atatea imagini de la nunta, incat chiar cred ca noi, de fapt, am vazut nunta toata, doar ca pe bucati, ca la cate ore de emisie au fost cu acest subiect, cred ca fiecare dintre noi a inceput sa se intrebe daca nu cumva a fost la nunta asta.
Bun, stiu ce veti spune, ca nu m-a obligat nimeni sa ma uit. E drept, nu m-a obligat nimeni, insa mi se pare absolut incredibil ca cinci emisiuni din Romania, si e mult, pentru ca ma refer numai la produsele autohtone, de la 4 televiziuni, si iar e mult, ca sunt cele mai importante 4 televiziuni, sa deschida cu acelasi subiect, care, in definitiv, e un non subiect. Eu ma uit la aceste emisiuni, recunosc, pentru ca acelea sunt momentele mele de ragaz, in care vreau sa ma relaxez, sa ma simt bine, sa ma uit la ceva usor de digerat si care sa ma deconecteze de la problemele si gandurile apasatoare de peste zi. Pe mine, recunosc, aceste emisiuni ma bine dispun, ma amuza, pentru ca asa cum a spus odata Dan Negru, parafrazandu-l pe Ion Creanga: Da, sunt prost, dar cand ma uit la televizor, prind curaj. Am auzit de atatea ori ca asta e ceea ce vor oamenii si am sustinut mereu si voi sustine mereu ca e fals: nu oamenii vor asta, ci televiziunile dau asta. Daca numai astfel de continut exista, ei se mira ca au audiente? Normal ca au audiente, pentru ca numai genul acesta de subiecte aveti. Iar oamenii au nevoie sa se uite la televizor, pentru ca au nevoie sa se deconecteze, au nevoie sa stea in pat, seara, sa priveasca o emisiune tembela si sa mai uite de probleme. Asta nu inseamna ca emisiunea aia tembela le place, asta inseamna ca ei sunt fortati sa aleaga dintre un rau si un rau. Tu pe care l-ai alege? Exista, din fericire, si emisiuni de calitate in Romania, care au audiente foarte bune. Ma intreb insa, exemplul acesta nu ii face producatori mai curajosi, nu le da mai multa incredere in gustul oamenilor? Nu stiu cat va trece pana cand mascaradele astea de emisiuni TV vor disparea din cadru, dar eu, in naivitatea mea poate, sunt convinsa ca vor disparea, la un moment dat. E doar o chestiune de timp. Dar eu am rabdare.
Bun, stiu ce veti spune, ca nu m-a obligat nimeni sa ma uit. E drept, nu m-a obligat nimeni, insa mi se pare absolut incredibil ca cinci emisiuni din Romania, si e mult, pentru ca ma refer numai la produsele autohtone, de la 4 televiziuni, si iar e mult, ca sunt cele mai importante 4 televiziuni, sa deschida cu acelasi subiect, care, in definitiv, e un non subiect. Eu ma uit la aceste emisiuni, recunosc, pentru ca acelea sunt momentele mele de ragaz, in care vreau sa ma relaxez, sa ma simt bine, sa ma uit la ceva usor de digerat si care sa ma deconecteze de la problemele si gandurile apasatoare de peste zi. Pe mine, recunosc, aceste emisiuni ma bine dispun, ma amuza, pentru ca asa cum a spus odata Dan Negru, parafrazandu-l pe Ion Creanga: Da, sunt prost, dar cand ma uit la televizor, prind curaj. Am auzit de atatea ori ca asta e ceea ce vor oamenii si am sustinut mereu si voi sustine mereu ca e fals: nu oamenii vor asta, ci televiziunile dau asta. Daca numai astfel de continut exista, ei se mira ca au audiente? Normal ca au audiente, pentru ca numai genul acesta de subiecte aveti. Iar oamenii au nevoie sa se uite la televizor, pentru ca au nevoie sa se deconecteze, au nevoie sa stea in pat, seara, sa priveasca o emisiune tembela si sa mai uite de probleme. Asta nu inseamna ca emisiunea aia tembela le place, asta inseamna ca ei sunt fortati sa aleaga dintre un rau si un rau. Tu pe care l-ai alege? Exista, din fericire, si emisiuni de calitate in Romania, care au audiente foarte bune. Ma intreb insa, exemplul acesta nu ii face producatori mai curajosi, nu le da mai multa incredere in gustul oamenilor? Nu stiu cat va trece pana cand mascaradele astea de emisiuni TV vor disparea din cadru, dar eu, in naivitatea mea poate, sunt convinsa ca vor disparea, la un moment dat. E doar o chestiune de timp. Dar eu am rabdare.