Dureri criminale de cap, o calatorie nesfarsita cu trenul, o Maria in alb cu burtica, poze la malul lacului. Un frig de imi inghetau gandurile. Si o cana de cafea in care mi se citeste viitorul. Saru’mana!
Jumatate de ora de somn, imbracat frumos, plecat la nunta.
Ana: “cum poate tipul ala sa fie combinat cu aia. Nu inteleg”, ne uitam la invitati. George: „vrei sa iti spun ceva frumos? Tu…“ cum sa nu zambesti? Lars: “Entschuldigung, aber du bist doof!”asta pentru ca nu imi aduc tigari din Romania.
Atmosfera ciudata, parinti emotionati, discutii fortate. Anda incantata de jobul meu incerca sa vorbeasca cu mine despre filme pe la 3 dimineatza. Gresit… Un cantecel pentru Florian, care e vrajit de voce (si de decolteu, completeaza Ana).
Fumez tigarile altora, beau cola, dansez un pic. Teoria cuiva despre responsabilitatea casniciei se pierde in vant. Stam pana la spartul targului. E vreo 5 dimineata. Multa cola, deci conduc pe toata lumea spre casa.
La putin inainte de 10 un somnoros mic dejun cu totii. Maria si Daniel, dragutii de ei, ne-au dus la gara. Mi-a fost tare dor de tine. O calda mangaiere pe par. O atingere fina pe burtica. Inca o tigara si am urcat in tren. Schimb de replici cu Lars. Gara rece din München.
Un nou interminabil drum cu trenul spre Berlin. De la Leipzig proaspatul vecin e simpatic si imi zambeste. Il intreb ce asculta. Facem schimb de casti. Ne intretinem pana la Berlin.
Aterizez la fete. Adorm repede pe la 12 noaptea pe un par blond si moale. Dimineata cacao cu lapte, painite cu unt si un croissant cu ciocolata. De vorba cu Leti, gasesc la ea in camera un bilet. Mi-a placut mult. Uite-l:
Dar in aceasta daruire omul se imbata de cel caruia i se daruieste si, uneori, aceasta betie dureaza catva timp, pana vine catastrofa… si cand vine, cand cel caruia te daruiesti surade altcuiva, da, cu acel suras divin care ti-a furat sufletul, ce poti sa mai faci, cum sa-ti iei sufletul inapoi, ce faci cu hotul sau hoata careia putin ii mai pasa de daruirea ta?!
Jumatate de ora de somn, imbracat frumos, plecat la nunta.
Ana: “cum poate tipul ala sa fie combinat cu aia. Nu inteleg”, ne uitam la invitati. George: „vrei sa iti spun ceva frumos? Tu…“ cum sa nu zambesti? Lars: “Entschuldigung, aber du bist doof!”asta pentru ca nu imi aduc tigari din Romania.
Atmosfera ciudata, parinti emotionati, discutii fortate. Anda incantata de jobul meu incerca sa vorbeasca cu mine despre filme pe la 3 dimineatza. Gresit… Un cantecel pentru Florian, care e vrajit de voce (si de decolteu, completeaza Ana).
Fumez tigarile altora, beau cola, dansez un pic. Teoria cuiva despre responsabilitatea casniciei se pierde in vant. Stam pana la spartul targului. E vreo 5 dimineata. Multa cola, deci conduc pe toata lumea spre casa.
La putin inainte de 10 un somnoros mic dejun cu totii. Maria si Daniel, dragutii de ei, ne-au dus la gara. Mi-a fost tare dor de tine. O calda mangaiere pe par. O atingere fina pe burtica. Inca o tigara si am urcat in tren. Schimb de replici cu Lars. Gara rece din München.
Un nou interminabil drum cu trenul spre Berlin. De la Leipzig proaspatul vecin e simpatic si imi zambeste. Il intreb ce asculta. Facem schimb de casti. Ne intretinem pana la Berlin.
Aterizez la fete. Adorm repede pe la 12 noaptea pe un par blond si moale. Dimineata cacao cu lapte, painite cu unt si un croissant cu ciocolata. De vorba cu Leti, gasesc la ea in camera un bilet. Mi-a placut mult. Uite-l:
Dar in aceasta daruire omul se imbata de cel caruia i se daruieste si, uneori, aceasta betie dureaza catva timp, pana vine catastrofa… si cand vine, cand cel caruia te daruiesti surade altcuiva, da, cu acel suras divin care ti-a furat sufletul, ce poti sa mai faci, cum sa-ti iei sufletul inapoi, ce faci cu hotul sau hoata careia putin ii mai pasa de daruirea ta?!