Zatul

Obisnuit sa-mi beau cafeua de dimineata la barul din colt, bagasem de seama, la un moment dat, ca aceasta nu mai avea gustul pe care il stiam, dar mi-am zis ca nu era decit o problema de perceptie, eu fiind foarte stresat si coplesit de probleme in ultima vreme. In aceeasi zi, pe la miezul noptii, mi se facuse pofta de o cafea, punga era goala, barul inchis, iar in ibric nu nu mai ramasese dect zatul de data trecuta..

Atunci mi-a venit in cap ideia sa pun apa peste zat si sa fierb bine continutul, cum citisem undeva pe Internet. Rezultul fusese imbucurator, rezultind o cafea cu gustul si consistenta celei de la bar ( mama lor de hoti!), simturile mele nu se inselasera nici de data aceasta ( descoperisem intimplator ca fata de la bar imi servea zat de cafea la sapte lei ceasca, plus tre lei bacsis!). N-am putut dormi toata noaptea de nervi ( asteptind sa se lumineze de ziua si s-o prind cu ocaua mica!). Vazind lumina la bar, am coborit si m-am dus intins acolo.” In dimineata asta sinteti mai matinal ca niciodata! se lingusi ea cum daduse cu ochii de mine.

Tot o cafea?” Am incuviintat din cap si m-am luat tiptil-tiptil dupa dinsa. Banuiala mea se adeveri. Fata turna apa in ibricul cu zat, ( folosit, probabil, de mai multe ori! ) adauga o lingurita de zahar si una de cafea ( pentru gust!), apoi umplu ceasca, intorcinu-se sa mi-o aduca si dind nas in nas cu mine.” Vai, zise, ce m-ati speriat! De cind stati aici?”Am privit-o in ochi cu minie. „De cind ai pus la fiert zatul! raspund. Sa stii ca am sa te reclam!”. Amuti, dar isi reveni repede.” Iti dau orice vrei tu, imi spuse cu lacrimi in ochi, numai las-o asa! Te implor!” M-am decis greu.” Ce-ai zice de o cafea adevarata la tine, diseara? am intrebat-o.