Educatia pe care i-o da copilului se cladeste in jurul ideii ca „Nu tot ce zboara se mananca" si are grija sa-si invete copilul ca, in primul rand, sa fie precaut si rezervat fata de tot ce vine din afara sferei familiei. Din pacate, uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic ingrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Cand isi vad copilul plangand, ei devin agitati, creand fara sa-si dea seama, mai multa tensiune „Ce te doare, puiule? Unde? Te doare rau? Vai, saracutul de tine!” Atunci cand apare o problema, parintii exagerat de protectori se grabesc sa caute vinovatii si sa tina morala („ De cate ori ti-am zis... ? "), fapt care duce la scaderea eficientei rezolvarii conflictului si a invatarii unor reguli de disciplina.
Asemeni parintilor autoritari, accepta greu situatia in care copilul incepe sa-si dezvolte independenta, insa ei nu creeaza conflicte, ci intra in panica, „se consuma". Acest stil parental mai atrage dupa sine alte numeroase dezavantaje. Atunci cand sunt mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot manifesta tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti; el gaseste ca este dificil sa comunice direct cu parintele despre problemele personale, de teama ca acesta nu-1 va intelege si se va ingrijora ("Mai bine nu-i spun mamei ca numai se ingrijoreaza").
Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte. De asemenea, atunci cand va fi pus in situatia de a-si exprima frustrarea sau mania, prefera sa se exprime indirect prin acte de razbunare sau sabotaj.