Mama mi-a spus ceva de am citit in mai multe parti legat de aceste suflete pereche. Mi-a spus ca sufletul pereche al unui om poate fi o persoana pe care o vezi in treacat pe strada, un sot, un iubit, oricine. Poate fi un om mai in varsta sau mai tanar decat tine si poate tu sau el deja aveti o viata separata alaturi de altcineva. Poate va vedeti doar cateva minute de la mese separate intr-un restaurant. Cert este ca destinul va face in asa fel incat sa te intalnesti cu acel om. In cazul meu, destinul a facut sa ma intalnesc in repetate randuri din copilarie pana acum cu o anumita persoana. Toate au fost pure coincidente, coincidente care mie mi s-au parut extrem de stranii, insa de care m-am bucurat intotdeauna. Ne-am intalnit prima oara cand aveam 9 ani la ziua unui vecin de aceeasi varsta. Bunicul acelui vecin este prieten foarte bun cu bunica mea si prin conjunctura asta ne-am cunoscut. Eu nu-mi amintesc asta, mi-a povestit-o el. Ceva ani mai tarziu, o prietena vorbea cu el si m-a luat si pe mine la prima intalnire cu tipul, doar ca sa vad ca era El..
Apoi ne-am vazut prin generala cand eu faceam meditatii la mate si s-a intamplat sa fiu pusa fix in aceeasi grupa cu dansul, peste un an ma imprietenisem cu o fata care era cea mai buna prietena a lui si tot asa. Iar asta ma face sa ma intreb ‘daca mereu ne-am intors unul la altul, nu cumva asta inseamna ca suntem suflete pereche?’