Neliniste

printre atatia oameni m-am nascut si eu – un vagabont! printre-atatea suflete hoinare, pline de iluzii – m-am nascut si eu – un om netot... printre-atatea alinari, suspine, poate si confuzii, curg si eu, o lacrima ce respira ca prin furtunasele de plastic serul ce zboara din perfuzii... drastic printre-atatia pomi, plini de viata si parfum – primavara - golasi de ei si de acum – toamna, mai zac si eu – orbit, de teama – ca uite, vine iara seara. . . Printre-atatea linii de pe strazi, masini fuginde m-adapostesc si eu cu gandurile-mi tot marunte. c-asa-i cand esti mic si cerul ti-este mare incerci sa tragi si tu din aer ca sa te umpli de candoare.....