Intr-o mare ardoare plina de savoare

Adoratii mei pesti, din viata, din suflet, din Dunare. . . de mult nu am mai versat cum spunea acel Iv Naiv, de mult nu am mai dansat cu senzualitatea mintii, care vrea si ea sa arda in scantei pline de cenusa, o cenusa din care sa ia fiinta o alta pasare mult mai maiestuoasa.

Poate ca oamenii "sunt" doar ca sa iti creeze o energie, motiv pentru care trebuie sa te descotoresti de ei repede ca sa nu ajungi sa fiintezi doar prin ei, sa respiri prin actiunile lor, risti sa devii dependent de prezenta lor.

Stau si ma intreb adesea: cine e mai puternic? cel care se avanta in dorul singuratatii, in valurile izolarii, captiv al propriilor sale ganduri, in stare sa se infrunte cu propria sa imaginatie confuza si periculoasa sau cel care poate sa existe alaturi de semeni, constient fiind de faptul ca astfel isi anuleaza eul? sau poate inconstient...

Multi mor cu stigmatul nedumeririi pe fata. si nici macar nu stiu de ce ma afecteaza ... poate e conducerea asta a tarii care in ultimul timp asa de mult valseaza pe o melodie de prost gust, in fata noastra, ne face sa credem ca se intampla ceva, cand de fapt totul ramane neschimbat, ne face sa ne iluzionam singuri ca se va schimba ceva cand de fapt ne vom scufunda in acelasi rahat de doi lei, compatimindu-ne existenta si incercand sa ne agatam de sperante... care oricum nu mai exista pentru le-am dat o alta forma

Oamenii astia toti,  ..... oare mai stiu ce vor? oare au stiut vreodata?