Corticosteroizii sunt utilizati la scara larga pentru o varietate de conditii inflamatorii si non-inflamatorii, care nu sunt un rezultat al deficientei de hidrocortizon. Dovezile, in studiile bine controlate, pentru beneficiul lor in vindecarea bolilor sau a imbunatatiri rezultatelor, de multe ori nu exista. Cu toate acestea, rezultatul pentru pacienti, este mult mai bun decat rezultatele progresiei naturale a acestor boli. Cand se prescriu steroizi, o doza adecvata trebuie sa fie utilizata atat timp cat este nevoie pentru a obtine un efect. Pacientul trebuie sa fie constient de riscurile de tratament si de beneficiile potentiale ale steroizilor. Acestia trebuie sa fie luati pentru a preveni, reduce si trata corespunzator anumite complicatii ale bolilor. In multe cazuri, medicamente imunosupresoare suplimentare vor fi necesare pentru a controla agresivitatea imunitara si inflamatiile sau, pe termen lung, pentru a minimiza utilizarea de corticosteroizi. Ar trebui sa existe un plan de a minimaliza doza in terapia de intretinere pe termen lung in cazul in care acest lucru este necesar.
Terapia cu corticosteroizi in doze mari pentru cateva zile la un pacient in stare critica, sau pentru cateva saptamani, la un pacient cu o conditie, cum ar fi astmul, este relativ sigura. Pacientii cu boli incurabile, cronice, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau nefrita au nevoie de un plan clar pentru a stabili cat de mult este nevoie de terapia cu corticosteroizi, pentru a se putea actiona corect in sensul ameliorarii sau tratarii bolilor.
In bolile autoimune, punctele finale ar trebui sa fie stabilite inainte de inceperea tratamentului. Corticosteroizii pot imbunatati starea de spirit si sa ofere pacientilor un sentiment de bine general, fara ca efectul sa aiba legatura cu boala tratata. Prin urmare, evaluarile subiective pot fi inselatoare. Parametrii clinici obiectivi ar trebui sa fie utilizati pentru a monitoriza necesitatea de a continua sau relua tratamentul.
Terapia cu corticosteroizi in doze mari pentru cateva zile la un pacient in stare critica, sau pentru cateva saptamani, la un pacient cu o conditie, cum ar fi astmul, este relativ sigura. Pacientii cu boli incurabile, cronice, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau nefrita au nevoie de un plan clar pentru a stabili cat de mult este nevoie de terapia cu corticosteroizi, pentru a se putea actiona corect in sensul ameliorarii sau tratarii bolilor.
In bolile autoimune, punctele finale ar trebui sa fie stabilite inainte de inceperea tratamentului. Corticosteroizii pot imbunatati starea de spirit si sa ofere pacientilor un sentiment de bine general, fara ca efectul sa aiba legatura cu boala tratata. Prin urmare, evaluarile subiective pot fi inselatoare. Parametrii clinici obiectivi ar trebui sa fie utilizati pentru a monitoriza necesitatea de a continua sau relua tratamentul.