Da, am urit de cind ma stiu exercitiile fizice, considerindu-le stupide si inutile, niste scalambaieli jalnice, menite sa mentina ( impotriva naturii! ) o conditie fizica ( aleatorie), in permanenta descrestere. Pe linga faptul ca exercitiile fizice nu-ti aduc niciun beneficiu direct, ba chiar adesea iti maninca si timpul ( atit cit il ai!), ele nu servesc starii de bine a oricui, in mod egal ( eu fiind dovada cea mai elocventa!). Dictonul latin ”Mens sana, in corpore sano!” admite si reciproca, desigur ( cum ne arata viata!), mintea si corpul putind fi in stari diferite ( nu neaparat la fel!), cu acelasi rezultat. Sintagma ( exercitii fizice) a fost preluata ulterior si de medicina sub denumirea pretentioasa de gimnastica ( gimnastica recuperatorie), incercind sa dea un sens vindecarii post medicale, datorata, mai curind, intimplarii decit medicului. Stiinta sustine ca exercitiile fizice nu strica nimanui ( dar nici nu ajuta prea mult!), poate sa mentina tonusul muscular, vindecarea ( in cazul cel mai fericit) tinind exclusiv de medic sau de destin ( ce ti-i scris, in frunte ti-i pus!!). Din perspectiva aceasta, consider barbara atitudinea medicului care prescrie gimnastica recuperatorie, chinuid oameni in virsta, bolnavi incurabili, oameni cu diverse dizabilitati, muribunzi, supunindu-i ( fara niciun folos previzibil!) la miscare, la efort sustinut, in speranta unei vindecari iluzorii. De-a lungul istoriei noastre, oamenii parcurgeau aceasta bucata de drum singuri, in liniste, impacati cu sine, disparind frumos ( atit pentru ei, cit si pentru ceilalti), trecind aproape neobservati. Astazi se intimpla exact pe dos.
