Anotimpuri

Adevaratele anotimpuri le-am trait pe vremea copilariei. Pe atunci vara era vara, iar iarna, iarna. Imi amintesc cu emotie ultima iarna, care incepuse din noiembrie si se terminase aproape de Paste, cind zapada atinsese un metru. Practic eram ingropati in casa, izolati de ceilalti, trebuind sa iesim, parinti si copii, sa ne face pirtii prin nameti. Tuneluri. Mai mult, drumurile era infundate, obligindu-ne sa inotam prin zapada pentru a ne aproviziona cu apa sau cu piine. Pe atunci suportam altfel frigul, iar viata era parca mai frumoasa ca acum. Dar timpul nu se mai intoarce niciodata inapoi, ne ramin doar amintirile, pe care le luam cu noi, dincolo de viata, lasind lumea aceasta mai saraca si mai aspra decit este.” Uneori, destinul nostru, spunea Johann Wolfgang Goethe, se aseamana cu cel al unui pom de iarna. Cine ar putea sa creada ca acele ramuri golase vor inverzi din nou si vor purta din nou flori? Noi speram, insa, si stim cu siguranta ca asa va fi”.