Celulele fotovoltaice transforma lumina solara directa in energie electrica, fiind astfel una dintre sursele principale de energie neconventionala din lume. Numele “fotovoltaic” vine de la procesul de transformare a luminii (fotoni) in electricitate (voltaj), ceea ce se traduce prin efect fotovoltaic. Efectul fotovoltaic a fost descoperit in anul 1954, cand oamenii de stiinta au descoperit ca siliciul (un element care se gaseste in nisip) creaza o sarcina electrica atunci cand este expus in mod direct la lumina soarelui.
In curand, celulele solare aveau sa fie folosite pentru a produce energie pentru sateliti spatiali sau pentru obiecte de mici dimensiuni, precum calculatoare si ceasuri. De atunci si pana in present, tehnologia fotovoltaica a cunoscut progrese uriase, ajungandu-se ca milioane de oameni din intreaga lume sa foloseasca panouri fotovoltaice pentru a obtine energia necesara pentru casele proprii sau pentru afacerile lor. De asemenea, si companiile de utilitati folosesc tehnologia pe baza de celule fotovoltaice.
Panourile solare folosite pentru a furniza energie electrica pentru case sau sedii de companii sunt in general realizate din celule solare combinate in module de aproximativ 40 de celule. O casa obisnuita va folosi aproximativ 10-20 de panouri solare care sa furnizeze energia electrica necesara, insa pentru o mai mare precizie va fi necesar un calcul facut de specialisti in domeniu, care vor lua in calcul atat suprafata casei, cat si numarul de locuitori si consumatorii din casa. Panourile se monteaza intr-un anumit unghi, cu fata catre sud, sau pot fi montate pe un device care urmareste soarele si care permite astfel captarea unei cantitati cat mai mari de lumina solara.
Panourile solare traditionale – realizate din siliciu - sunt cele mai raspandite in acest moment si considerate cele mai eficiente, desi in prezent au aparut deja celule fotovoltaice de generatia a doua si chiar de a treia generatie, care insa nu sunt la fel de populare cel putin deocamdata.